În România, rata de vaccinare a scăzut semnificativ în ultimii ani, fiind sub limita de 95% recomandată de Organizația Mondială a Sănătății pentru a asigura imunitatea colectivă. În 2023, acoperirea pentru vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) a coborât sub 80%, iar alte vaccinuri esențiale, cum ar fi cel diftero-tetano-pertussis (DTP), au înregistrat rate între 60 și 70%, ceea ce crește semnificativ riscul izbucnirii de epidemii.
În ultimele decenii, acoperirea vaccinală a scăzut constant, în special în unele regiuni ale țării unde a ajuns la niveluri critice de 30-50%. Este important de menționat că imunitatea colectivă începe să funcționeze eficient la o rată de vaccinare de peste 80% și devine complet eficientă la niveluri de 90-95%.
Vaccinarea rămâne una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a bolilor infecțioase, reducând apariția acestora și evitând epidemii sau minimizând impactul lor. O rată scăzută de vaccinare afectează nu doar sănătatea individuală, ci și sănătatea publică, stabilitatea economică și coeziunea socială. De aceea, este crucial ca factorii de decizie, profesioniștii din domeniul medical și publicul larg să înțeleagă aceste riscuri.
Cel mai important pericol al unei acoperiri vaccinale reduse este creșterea vulnerabilității populației la epidemii de boli prevenibile prin vaccin. Afecțiuni precum rujeola, oreionul, tusea convulsivă sau difteria pot să se răspândească rapid în comunitățile cu rate scăzute de vaccinare, afectând în special persoanele nevaccinate.
De exemplu, rujeola este extrem de contagioasă, iar o persoană infectată poate transmite boala până la 90% din contactele nevaccinate apropiate. Când acoperirea scade sub pragul imunității colective — aproximativ 95% în cazul rujeolei — comunitățile devin vulnerabile, ceea ce conduce la creșteri semnificative ale morbidității și mortalității, situație observată deja în România în ultimii ani.
Epidemiile pot copleși sistemul de sănătate, prin creșterea numărului pacienților care necesită tratament pentru boli prevenibile. Aceasta implică suprasolicitarea spitalelor și a personalului medical, deplasând resursele de la alte servicii medicale necesare. Pe lângă timpii de așteptare mai mari și costurile crescute, calitatea îngrijirii poate avea de suferit, iar sănătatea personalului medical poate fi afectată din cauza stresului suplimentar.
În plan economic, scăderea acoperirii vaccinale poate genera costuri mari, atât direct legate de tratamentul pacienților, cât și prin diminuarea productivității, absenteismul angajaților și necesitatea unor campanii suplimentare de vaccinare. Astfel, atât familiile, cât și companiile și bugetul public pot suferi pierderi importante.
În plus, o acoperire vaccinală redusă poate submina încrederea populației în sistemele de sănătate și în instituțiile guvernamentale. Apariția epidemiilor generează temeri și anxietăți, iar în acest context dezinformarea poate încuraja ezitarea în a se vaccina, perpetuând cercul vicios al scăderii protecției colective.
Prin urmare, revenirea la niveluri optime ale vaccinării este esențială pentru a proteja sănătatea publică, reducând riscurile unor epidemii devastatoare și asigurând o reziliență sporită a sistemelor medicale și sociale din România.
