În România, rata vaccinării a scăzut semnificativ în ultimii ani, situându-se sub pragul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății, de 95%. Acoperirea cu vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) a coborât sub 80% în 2023, iar alte vaccinuri esențiale, precum cel diftero-tetano-pertussis (DTP), au înregistrat rate cuprinse între 60 și 70%. Această situație agravează riscul apariției de epidemii și compromite funcționarea imunității colective.
De-a lungul ultimului deceniu, acoperirea vaccinală în unele regiuni ale țării a înregistrat un declin constant, atingând valori critice în anumite județe, unde multe vaccinuri se aplică la mai puțin de jumătate dintre copii. Se menține astfel o diferență geografică importantă în ceea ce privește protecția contra bolilor prevenibile prin vaccinare.
Imunitatea colectivă necesită un nivel minim de vaccinare de aproximativ 80% pentru a începe să fie eficientă, dar devine complet funcțională la rate cuprinse între 90 și 95%. Prin urmare, nivelul actual din România amenință stabilitatea acestei protecții, favorizând reapariția și răspândirea bolilor infecțioase prevenibile.
Vaccinarea reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri de sănătate publică, reducând substanțial incidența bolilor și frecvența epidemiilor. Scăderea nivelului de vaccinare aduce cu sine o serie de riscuri pentru sănătatea individuală și publică, precum și pentru stabilitatea economică și coeziunea socială a țării.
Cel mai imediat pericol este susceptibilitatea sporită la epidemii cauzate de boli prevenibile prin vaccinare. Afecțiuni precum rujeola, oreionul, tusea convulsivă sau difteria pot circula rapid în comunități cu acoperire vaccinală sub pragul imunității colective. De exemplu, rujeola este extrem de contagioasă: o singură persoană infectată poate transmite virusul la 90% dintre persoanele nevaccinate din apropiere.
În cazul în care acoperirea cu vaccinul ROR scade sub pragul de 95%, comunitățile devin vulnerabile, fapt ce a condus, în ultima decadă, la creșteri semnificative ale numărului de îmbolnăviri și decese cauzate de rujeolă în România.
Epidemiile generate de aceste boli provoacă o presiune considerabilă asupra sistemului medical, cu spitale suprasolicitate și resurse limitate redistribuite pentru tratarea bolnavilor preventiv vaccinați. Aceasta poate determina timpi mai lungi de așteptare, costuri sporite pentru asistența medicală și o calitate mai scăzută a serviciilor oferite. Pe lângă acestea, personalul medical este supus unui stres crescând, afectându-i performanța și bunăstarea.
Implicarea economică se cuantifică în costuri medicale ridicate, pierderi de productivitate și perturbarea activității profesionale. Părinții sunt adesea nevoiți să solicite concedii pentru a-și îngriji copiii bolnavi, iar companiile suferă din cauza absenteismului angajaților. În plus, cheltuielile guvernamentale cresc din cauza necesității derulării campaniilor de recuperare și a măsurilor de reducere a epidemiei, afectând alte sectoare importante.
Mai mult, o acoperire vaccinală mitigată poate eroda încrederea populației în sistemele de sănătate și instituțiile statului. Epidemiile creează temeri și anxietăți sociale care pot alimenta neîncrederea în vaccinuri, amplificată de dezinformare și ezitarea față de imunizare. Aceste fenomene complică și mai mult eforturile de prevenție, necesitând un răspuns coordonat și informat din partea autorităților, medicilor și a comunității.
