Proverbe Românești
Înțelepciune populară transmisă din generație în generație — proverbe și zicale românești clasice.
Apa trece, pietrele rămân.
”Calul de dar nu se caută la dinți.
”Câte bordeie, atâtea obiceie.
”Unde dă Dumnezeu, dă cu găleata.
”Cocoșul care cântă de cu seară cheamă ploaie pe mâine.
”Pomul se cunoaște după rod.
”Lupul păzește oile.
”Apa moale piatră tare.
”Corb la corb nu-și scoate ochii.
”Peștele de la cap se-mpute.
”Vulpea care nu ajunge la struguri zice că sunt acri.
”Cucul nu face primăvară.
”Degeaba e soarele dacă tu stai la umbră.
”Rândunica nu face vara.
”Nu scuipa in fantana ca bei apa din ea.
”Cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa.
”Pasarea mala pe limba piere.
”Lupul pierzand parul nu pierde naravul.
”Pomul se cunoaste dupa roadele lui.
”Nu te lasa pana nu vezi primavara.
”Fiecare pasare pe limba ei piere.
”Cat ii tara, asa si obiceiul.
”Cand se cearta caprele, se bucura lupii.
”Apa mare se face din ape mici.
”Unde tragi, acolo se rupe.
”Din copac uscat nu iese frunza verde.
”Cioara vopsita tot cioara ramane.
”Nu-i fum fara foc.
”Pana la Dumnezeu te mananca sfintii.
”Vulpea, cand nu ajunge la struguri, zice ca-s acri.
”