Proverbe Românești

Unde-i lege, nu-i tocmeală.

Omul sfințește locul.

Nu tot ce zboară se mănâncă.

Vorba dulce mult aduce.

Capul plecat sabia nu-l taie.

Cine râde la urmă, râde mai bine.

Ochii sunt oglinda sufletului.

Mai bine mai târziu decât niciodată.

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Cuvântul e de argint, tăcerea e de aur.

Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.

După ploaie vine soare.

Cine se aseamănă, se adună.

Mai degrabă să-ți fie rușine de ceea ce ai făcut decât de ceea ce ești.

Lupul își schimbă părul, dar năravul ba.

Câinele care latră nu mușcă.

Unde nu-i cap, vai de picioare.

Mintea de pe urma e cea mai buna.

Vorba lunga, saracia omului.

Tacerea e de aur.

Mai bine sa taci si sa pari prost, decat sa deschizi gura si sa dovedesti.

Cine stie carte are patru ochi.

Nu da ortul pe ciubota.

Cine nu stie e ca si cine nu vede.

Prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul.

Nebunul arunca o piatra in balta si zece intelepti n-o pot scoate.

Inteleptul invata din greselile altora, prostul din ale lui.

Omul cat traieste invata.

Minte cata barba, barba cata minte.

Mintea trece peste munti.