În calendarul tradițiilor românești, Paștele Blajinilor, sau Lunea Morților, este sărbătorită în prima zi de luni după Duminica Tomii, adică la o săptămână după Paștele Ortodox. Această zi este dedicată comemorării sufletelor moșilor și strămoșilor, fiind o ocazie importantă a rugăciunii și pomenirii lor în comunitate.
Tradiția Paștelui Blajinilor este răspândită nu doar în România, ci și în țări precum Republica Moldova, Ucraina și Rusia, iar în țara noastră este mai prominentă în zonele Banatului, Transilvaniei, Bucovinei și Maramureșului. În anul 2026, această sărbătoare va fi marcată luni, 20 aprilie.
Conform folclorului, blajinii (cunoscuți și sub numele de rohmani) sunt ființe mitologice cu o simbolistică puternică, văzute ca primii oameni, păstrători ai ordinii cosmice, trăind în locuri ascunse sau sub pământ, feriți de „lumea mincinoasă”. Ei au o existență plină de post și rugăciune, fără să ceară nimic, pentru a întârzia sfârșitul lumii. Insulele unde trăiesc blajinii sunt populare în legendele locale, iar legătura lor cu lumea noastră se realizează printr-un ritual cu cojile de ouă roșii aruncate în ape curgătoare în Vinerea Mare sau Sâmbăta Paștilor.
Aceste coji de ouă, plutesc pe „Apa Sâmbetei” câteva zile, iar blajinii le interpretează ca semne ale apropiatei lor sărbători. Legenda spune că un ou poate hrăni până la 12 blajini, care, după ospăț, își unesc destinele cu partenerele lor pentru o perioadă limitată, asigurând perpetuarea seminției.
Tradiții locale în amintirea blajinilor
Obiceiurile legate de Paștele Blajinilor variază în funcție de regiune. În Botoșani, de exemplu, bătrânii rostogoleau ouă roșii pe pământ pentru a onora memoria blajinilor. În Bucovina, oamenii obișnuiau să meargă la iarbă verde cu mâncare și băutură, lăsând firimituri și picături pe pământ pentru sufletele celor plecați.
În alte zone, tradiția cere vizitarea cimitirelor, unde se aduc ofrande și se rostește rugăciune pentru cei adormiți. În Transilvania, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Mătcălău, fiind o zi specială când fetele surori de cruce își întăresc legăturile spirituale.
Etnologii consideră că blajinii reprezintă o simbolică „rezervă” a umanității, un fel de păstrători sau supraviețuitori morali care vor prelua mantaua în cazul unei decăderi generale a oamenilor. Astfel, această sărbătoare păstrează vie legătura dintre lumea celor vii și cea a celor plecați, între credință și mit.
