O supă tradițională preparată din burtă și picioare de bovine, cunoscută în Grecia drept „patsa” și în Turcia ca „iskembe”, a reaprins tensiunile culinare dintre cele două țări vecine. Inițiativa Greciei de a înscrie această specialitate gastronomică în patrimoniul imaterial UNESCO a stârnit nemulțumiri puternice în rândul turcilor, care consideră preparatul parte integrantă a culturii lor culinare istorice, relatează agenția AP.
Argumente pentru recunoașterea grecească
Dimitris Tsarouhas, proprietarul unui restaurant din Salonic specializat în această supă, afirmă că tradiția culinară a Greciei merită să fie recunoscută oficial. „Avem toate argumentele pentru a certifica pata ca parte a patrimoniului nostru. Nu avem niciun conflict cu vecinii noștri, ci mai degrabă împărtășim această pasiune gastronomică”, a declarat Tsarouhas.
În Grecia, patsa este considerată mai mult decât un simplu preparat. Cu o rețetă transmisă de generatii, ea este consumată adesea dimineața, fiind valorizată pentru proprietățile sale benefice, precum ameliorarea simptomelor mahmurelii sau a disconfortului stomacal. Tsarouhas subliniază conținutul ridicat de colagen din ingredientul principal, piciorul de bovină, despre care susține că susține recuperarea articulațiilor. Deși aceste beneficii nu sunt confirmate pe deplin de cercetări medicale contemporane, tradiția le menține ca importante.
Replica turcească: o mâncare cu rădăcini adânci în cultura otomană
Pe de altă parte, Turcia revendică supa „iskembe” ca parte esențială a patrimoniului culinar otoman și modern. Potrivit unor documente vechi din secolul al XVII-lea, supa era deja un preparat binecunoscut în bucătăriile otomane. Bucătari turci, precum Ali Ohtamis de la restaurantul Alem Iskembe din Istanbul, susțin cu fermitate originea turcească a rețetei.
Ali Turkmen, proprietar al unui local din Istanbul, compară această dispută cu cele legate de alte preparate precum baclavaua, afirmând că „tripa este o mâncare care aparține în mod special culturii noastre”. Prepararea supei turcești diferă prin folosirea exclusivă a tripelor, fierte timp îndelungat și condimentate cu usturoi, fără adaosul picioarelor de bovine, așa cum se întâmplă în varianta grecească.
Tradiție și rivalitate culinară
În ambele țări, supa este consumată cu precădere dimineața și este considerată un remediu tradițional împotriva mahmurelii. La Istanbul, pregătirea începe încă de la ora patru dimineața pentru a asigura o textură și un gust specific. În Grecia, prepararea este privită ca un ritual, cu o atenție deosebită timp de zeci de ani, fiind legată spiritual de pasaje din „Odiseea” lui Homer, unde ar exista referințe privind un fel de mâncare similar.
Opinii contradictorii și reflexii asupra patrimoniului cultural
Inițiativa de înscriere a suptei în patrimoniul UNESCO a generat reacții aprinse în Turcia. Consumatori și experți culinari susțin că supa aparține de drept culturii lor, subliniind legătura familială și tradițională veche de generații.
În Grecia, susținătorii preparatului apără autenticitatea rețetei grecești și consideră patsa un simbol al identității lor culinare, accentuând faptul că, deși gusturile pot fi similare, originea și tradiția lor sunt distincte.
Contextul mai larg al rivalității gastronomice
De-a lungul timpului, cele două țări s-au confruntat în numeroase dispute privind originea unor preparate celebre, precum baclavaua sau frunza de viță umplută. Rivalitatea legată de ciorba de burtă marchează un nou episod în lunga istorie de revendicări interconectate între Grecia și Turcia în sfera patrimoniului culinar comun.
