cica era odata un miriapod zemos cu fata de stropitoare ruginita.si intr-o buna zi,de fapt putin infecta pentru ca nu era soare si nici mucul nu-i statea bine infipt in nas,se duse la cel mai bun prieten al sau un cocostarc trifazat cu glanda si diaree.si privindu-l asa, cu indefinioa candoare,il intreaba:auzi ba anzeriform libidinos cine mortii matii a lasat deschis robinetu ala cu mecla de clatita rascoapta,in curte.la care asta isi intoarce fata clipocind :nu stiu frate sa moara nepotii mei daca te mint.morala:desi cocostarcul mintea nu i-au murit nepotii.faptul ca n-avea nepoti,ca padurea nu era a lui,va spun io altadata...